PLATFORMA INDUSTRIALA: RAFINARIA RAFO ONESTI

RAFO SA a fost înființată în baza Legii nr.15/1990 și a HG nr.1200/1990, fiind înregistrată la registrul comerțului în 1991. Societatea opera una dintre principalele rafinării din România, fiind localizată în strada Industriilor nr.3, Onești, jud.Bacău, în apropierea drumului European E85, cu acces la drum asfaltat, cât și la calea ferată.

Principalele produse realizate în cadrul uzinei erau benzinele, motorinele, propanul, gazul petrolier lichefiat, păcura, cocsul de petrol, propilena și sulful de petrol. Principalul obiect de activitate al societății este Fabricarea produselor obținute din prelucrarea țițeiului, conform cod CAEN 1920.

Producția în cadrul uzinei de petrol a început în 1956-1957, odată cu punerea în funcțiune a Rafinăriei 1 (1,7 mil.tone/an țiței nesulfuros din România). În perioada 1980 – 1986 era construită și pusă în funcțiune Rafinăria 2 (3,5 mil.tone/an țiței sulfuros de import). Țiteiul sulfuros era importat și livrat prin intermediul magistralei Constanța – Onești (335 km) inaugurată în 1980. Majoritatea instalațiilor aferente Rafinăriei 2 au fost modernizate în perioada 1995 – 1997.

Cele două rafinării au funcționat în paralel în perioada 1980 – 1991, întreaga producție fiind destinată uzinei de cauciuc și polistiren, respectiv uzinei chimice din cadrul Platformei Industriale Borzești. După anul 1990, din cauza restructurării fluxului de producție, marea majoritate a instalațiilor aparținând Rafinăriei 1 au fost oprite.

Rafinăria a fost concepută ca un sistem integrat, astfel că utilitățile necesare sunt parțial asigurate în cadrul amplasamentului din platforma Borzești (energie termică, gazele combustibile – 75%, azotul și aerul industrial și instrumental), respectiv parțial achiziționate (energie electrică și apă de completare). Rafinăriile 1 și 2 au fost construite pe un lot de teren în suprafață totală de 264,60 hectare, fiind concepute ca un sistem integrat de rafinare, cuprinzând:

- instalații de prelucrare primară (distilare atmosferică și în vid);
- instalații de prelucrare secundară a produselor petroliere (instalații de reformare catalitică, hidrofinare a distilatelor, izomerizare n C5 – n C6);
- instalații de conversie adâncă (cocsare, reducere de vâscozitate, cracare catalitică);
- complexe de producere a hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, ortoxilen, etilbenzen, paraxilen, metaxilen), oprite după anul 1992.

Instalațiile utilizate în cadrul procesului de producție a carburanților sunt:

- instalația distilare atmosferică și în vid – capacitate de prelucrare de 3.500.000 tone țiței/an;
- instalația hidrofinare benzină – capacitate de prelucrare de 800.000 tone/an benzină;
- instalația reformare catalitică – capacitate de 500.000 tone/an;
- instalația hidrofinare petrol (290.000 tone/an) și hidrofinare motorină (660.000 tone/an);

- instalația hidrofinare motorină HM2 – capacitate de 340.000 tone/an;
- instalația hidrofinare distilat de vid – capacitate de 1.200.000 tone/an;
- instalația cracare catalitică – capacitate de 1.200.000 tone/an;
- instalația fracționare gaze;
- instalația hidroizomerizare fracție;
- instalația desulfurare gaze și recuperare sulf;
- instalația cocsare;
- instalația de fabricare compuși oxigenați – eteri;
- fabrici de hidrogen;
- instalația amestec, finisare, componenți.

În plus față de instalațiile necesare desfășurării procesului propriu-zis de rafinare a țițeiului, societatea dispune și de o serie de instalații și dotări auxiliare, dintre care cele mai importante sunt:

- rampe pentru încărcare – descărcare materii prime și produse finite;
- gară uzinală, nod și rețea de căi ferate uzinale;
- rețele de alimentare cu utilități primare, instalații de producere a utilităților necesare în procesul tehnologic (rețele de transport și distribuție a acestora);
- parc de depozitare a materiilor prime și produselor petroliere;
- dotări pentru controlul calității produselor și a mediului;
- sistem informatic, la nivelul serviciilor funcționale cu rol în gestiune și conducere, nefinalizate însă ca extindere la nivelul întregii rafinării.

În prezent, activitatea și investițiile demarate sunt sistate, singurele instalații care funcționează fiind cele pentru producția de utilități pentru conservarea activelor (producția de aer tehnic, aer instrumental și azot) și epurarea mecano-chimică și biologică.

Activele din cadrul rafinăriei sunt într-o stare fizică bună, având în vedere faptul că începând cu anul 2008 acestea nu sunt în funcțiune.